Arhive pe categorii: Consiliere psihologica

Consiliere psihologică vs. Psihoterapie (2)

Standard

În sens larg, psihoterapia este definită ca intervenţie psihologică în patologie şi optimizarea subiecţilor umani sănătoşi. În sens restrâns, psihoterapia reprezintă psihologie aplicată, altfel spus, psihoterapia înseamnă intervenţie psihologică în practica clinică. Dacă psihoterapia este intervenţie psihologică orientată mai ales spre patologie, consilierea este intervenţie psihologică orientată predominant spre optimizarea subiecţilor umani sănătoşi (ex. crearea unui sistem coerent de scopuri în viaţă, dezvoltarea autonomiei clienţilor etc.). Aşadar termenii de consiliere şi psihoterapie sunt termeni cu semnificaţie apropiată. Dacă psihoterapia este definită în sens larg, atunci termenul de consiliere este o subcategorie specifică psihoterapiei. Dacă psihoterapia este definită în sens restrâns, atunci consilierea şi psihoterapia au domenii diferite de aplicaţie: patologia pentru psihoterapie şi optimizarea personală pentru consiliere.

Factorii oricărui demers psihoterapeutic sau de consiliere constau in:

1. diagnostic psihologic şi evaluare clinică (evaluarea stării actuale în consiliere);
2. relaţia terapeutică (de consiliere) -este caracterizată ca o alianţă de lucru descrisă ca o atitudine caldă, colaborativă şi de încredere a pacientului faţă de terapeut, determinată de speranţa pacientului că simptomatologia va fi eliminată şi de acceptarea necondiţionată a pacientului de către terapeut. Ea poate reduce anxietatea pacientului, ceea ce reduce la rândul său simptomatologia, furnizând clientului o nouă experienţă emoţională şi oportunitatea de a discrimina între trecut şi prezent (Bergin & Garfield, 1994). Mai mult, în cazul terapiei dinamice, relaţia terapeutică generează şi nevroza de transfer; aceasta este stimulată prin comportamentul terapeutului (într-o manieră profesională) şi este foarte importantă pentru următoarea etapă a tratamentului dinamic. În alte forme de terapie (ex. terapia cognitiv-comportamentală, terapia umanistă), alianţa de lucru nu generează nevroza de transfer pentru că terapeutul menţine această „alianţă” printr-un comportament empatic, congruent şi colaborativ faţă de pacient;
3. conceptualizarea sau explicaţia dată simptomelor pacientului (problemelor clientului-în consiliere):
– stimulează nevoia de a modifica cogniţiile şi comportamentele dezadaptative;
– reduce de asemenea şi simptomatologia, pentru că pacientul îşi înţelege tulburarea, astfel încât anxietatea determinată de incontrolabilitatea şi neînţelegerea simptomelor este eliminată, şi pentru că accentueză speranţele şi expectanţele de recuperare (efect placebo);
– este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping, a cogniţiilor şi interacţiunii cu mediul.
4. tehnicile sunt strâns legate de conceptualizarea terapeutică şi vizează modificarea elementelor patogenetice sau de sanogeneză.

Consiliere psihologică vs. Psihoterapie (1)

Standard

Consilierea psihologica este interventia psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea educationala/scolara. In timp ce consilierea educationala/scolara este focalizata pe probleme de educatie si cariera, consilierea psihologica implica interventia specialistului in sensul optimizarii personale si ameliorarii problemelor psiho-emotionale si de comportament.

Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face interventie psihologica pentru psihopatologie, in timp ce consilierul psihologic se focalizeaza pe optimizarea si dezvoltarea personala, probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici. Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si in spirit umanist in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in situatii de risc.

Unele evenimente de viata genereaza inadaptare, emotii neplacute de tip tristete, neliniste, teama, neplacere psihica si fizica, relatii inadecvate cu ceilalti, traume din prezent sau trecut, nemultumiri generate de performantele profesionale, inferente de genul “viata nu mai merita traita” sau “viata mea e lipsita de sens”.  Scenariul propriei vieti este resimtit ca unul nefericit, iar persoana nu reuseste sa isi identifice resursele interioare care sa il ajute sa depaseasca acest “obstacol”.
Consilierea psihologica si/sau psihoterapia pot oferi raspunsuri la multe intrebari de genul: cum imi pot imbunatati propria viata?, cum pot iesi din acest impas existential de tip divort?, cum pot depasi dificultatile emotionale si relationale?

Situatii in care se poate apela la consiliere si psihoterapie:

  • probleme de adaptare scolara, profesionala, sociala, relationala;
  • aprofundarea cunoasterii propriei persoane;
  • probleme legate de gestionarea stresului;
  • dificultati in gestionarea unor emotii – furie, anxietate, depresie, teama, panica;
  • probleme rezultate din interactiunea si comunicarea cu ceilalti (a asculta / a te face ascultat);
  • impasuri aparute in relatii personale sau profesionale;
  • pentru imbunatatirea increderii in propria persoana / in ceilalti;
  • gestionarea conflictelor personale; problemelor comportamentale si/sau emotionale;
  • gestionarea conflictelor familiale;
  • te ajuta sa explorezi si sa inlaturi cauzele problemelor tale;
    pentru a dezvolta capacitatea de a face schimbari in plan psihologic dar si in viata ta.

Drepturile clientului:

Este important sa fiti constient de drepturile dumneavoastra, pentru ca este vorba despre problema cu care va confruntati dvs, obiectivul psihoterapiei fiind starea de bine. Implicarea dvs activa in identificarea scopurilor stabilite, selectarea abordarii terapeutice si evaluarea eficientei este esentiala pentru succesul procesului psihoterapeutic:
– Astfel aveti dreptul sa puneti intrebari despre orice se intampla in sedinta de psihoterapie.
– Aveti dreptul sa refuzati o anumita tehnica de psihoterapie. Daca psihoterapeutul dvs. planuieste sa foloseasca o tehnica neobisnuita, va discuta cu clientul sau beneficiile si riscurile aceste tehnici de psihoterapie;
– Aveti dreptul sa cereti recomandarea catre un alt psihoterapeut, daca decideti ca cel cu care lucrati in acest moment nu este potrivit pentru dumneavoastra.

Cititi si CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI