Arhive pe categorii: Psihoterapie

Poveşti terapeutice (3)

Standard

Un profesor a dat fiecarui student, ca tema pentru lectia de saptamana viitoare, sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea, sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau, si care, considerau ei, au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca. din zi in zi, cutia devenea din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea, la inceput de saptamana, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa , la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului erau inscrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai puteau face fata sarcinii lor.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia, pe care a incercat sa le-o explice profesorul (cand s-au revazut dupa o saptamana) si anume: acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem inauntrul nostru ura, invidie, raceala fata de alte persoane etc. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este o favoare pe care o facem celeilalte persoane. In realitate insa, aceasta este cea mai mare favoare pe care ne-o facem noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt … si ce ai de gand sa faci cu ele?

Poveşti terapeutice (2)

Standard

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:
– Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
– De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
– Cum asa?
– De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…

Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara…

Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara! Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii.

Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maestrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
– De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
– Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
– La poarta casei mele, maestre!
– Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…

Poveşti terapeutice (1)

Standard

”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa. De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud. Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip. Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea. El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”
“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”
“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”
“Si asta te intristeaza?”
“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”
“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”
“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.
“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”
“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”
“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu. In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.

Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai. Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.” Paulo Coelho

Consiliere psihologică vs. Psihoterapie (2)

Standard

În sens larg, psihoterapia este definită ca intervenţie psihologică în patologie şi optimizarea subiecţilor umani sănătoşi. În sens restrâns, psihoterapia reprezintă psihologie aplicată, altfel spus, psihoterapia înseamnă intervenţie psihologică în practica clinică. Dacă psihoterapia este intervenţie psihologică orientată mai ales spre patologie, consilierea este intervenţie psihologică orientată predominant spre optimizarea subiecţilor umani sănătoşi (ex. crearea unui sistem coerent de scopuri în viaţă, dezvoltarea autonomiei clienţilor etc.). Aşadar termenii de consiliere şi psihoterapie sunt termeni cu semnificaţie apropiată. Dacă psihoterapia este definită în sens larg, atunci termenul de consiliere este o subcategorie specifică psihoterapiei. Dacă psihoterapia este definită în sens restrâns, atunci consilierea şi psihoterapia au domenii diferite de aplicaţie: patologia pentru psihoterapie şi optimizarea personală pentru consiliere.

Factorii oricărui demers psihoterapeutic sau de consiliere constau in:

1. diagnostic psihologic şi evaluare clinică (evaluarea stării actuale în consiliere);
2. relaţia terapeutică (de consiliere) -este caracterizată ca o alianţă de lucru descrisă ca o atitudine caldă, colaborativă şi de încredere a pacientului faţă de terapeut, determinată de speranţa pacientului că simptomatologia va fi eliminată şi de acceptarea necondiţionată a pacientului de către terapeut. Ea poate reduce anxietatea pacientului, ceea ce reduce la rândul său simptomatologia, furnizând clientului o nouă experienţă emoţională şi oportunitatea de a discrimina între trecut şi prezent (Bergin & Garfield, 1994). Mai mult, în cazul terapiei dinamice, relaţia terapeutică generează şi nevroza de transfer; aceasta este stimulată prin comportamentul terapeutului (într-o manieră profesională) şi este foarte importantă pentru următoarea etapă a tratamentului dinamic. În alte forme de terapie (ex. terapia cognitiv-comportamentală, terapia umanistă), alianţa de lucru nu generează nevroza de transfer pentru că terapeutul menţine această „alianţă” printr-un comportament empatic, congruent şi colaborativ faţă de pacient;
3. conceptualizarea sau explicaţia dată simptomelor pacientului (problemelor clientului-în consiliere):
– stimulează nevoia de a modifica cogniţiile şi comportamentele dezadaptative;
– reduce de asemenea şi simptomatologia, pentru că pacientul îşi înţelege tulburarea, astfel încât anxietatea determinată de incontrolabilitatea şi neînţelegerea simptomelor este eliminată, şi pentru că accentueză speranţele şi expectanţele de recuperare (efect placebo);
– este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping, a cogniţiilor şi interacţiunii cu mediul.
4. tehnicile sunt strâns legate de conceptualizarea terapeutică şi vizează modificarea elementelor patogenetice sau de sanogeneză.

Terapia prin jocul cu nisip

Standard

Terapia prin jocul cu nisip este o metoda utilizată cu succes în Occident, în domeniul psihoterapiei, dar care se află la început de drum în România.

Este o metoda terapeutica ce face parte din grupa abordarilor psihologice de profunzime. In „spatiul liber si protejat” al relatiei terapeutice si al cutiei cu nisip, creatia simbolica conduce la elaborarea unei imagini compuse din nisip, apa si miniaturi. Creatia libera permite proceselor psihice profunde sa ia forma si sa devina vizibile, punand in evidenta acele aspecte ale fiintei care necesita atentie si vindecare in prezent. O serie de imagini reprezinta confruntarea concreta si continua intre constientul si inconstientul persoanei.

Materialele de lucru specifice terapiei prin jocul cu nisip sunt: ladiţele cu nisip umed şi uscat, colecţia de miniaturi şi vasul cu apa. Nu exista reguli pentru a realiza o imagine in cutia cu nisip. Pacientii sunt liberi sa exploreze nisipul si colectia de miniaturi. Cand realizeaza imaginea tridimensionala, pot sa mute, sa schimbe formele si miniaturile asa cum doresc si oricum au nevoie. Pot utiliza nisipul rasfirandu-l, batatorindu-l, modelandu-l, scobindu-l… Pacientul se joaca pe sine in cutia cu nisip, unde pune in dialog lumea interioara cu lumea exterioara, dand astfel ocazia potentialului natural spre restructurare, vindecare, dezvoltare sa se manifeste.

Aspecte ale vindecarii in Sandplay Therapy

Pentru ca terapia prin jocul cu nisip lucreaza la un nivel simbolic, aceasta permite copiilor si adultilor sa acceseze in mod delicat materialul inconstient. Imaginea din cutie si jocul captureaza elementele esentiale ale peisajului interior, aducand la suprafata ceea ce necesita atentie si vindecare in prezent. In sandplay, procesul de vindecare include puterea spatiului sigur si protejat al mediului terapeutic definit de cutia cu nisip si atitudinea terapeutului de neconditionata acceptare a clientului. Terapeutul este angajat in observarea silentioasa, non-critica si non-interpretativa. Ascultand si privind, terapeutul insoteste cu empatie si intelegere procesul de restructurare al clientului. Cand si-a terminat creatia, clientul poate spune o poveste, poate face comentarii, asociatii, poate evoca amintiri pornind de la imaginea pe care a realizat-o in nisip si de la experienta acestui moment creativ.

In Sandplay Therapy nu se pune problema in termenii rezolvarii bolii, afectiunii, tulburarii, simptomului, ci in termenii accesului la sensul acestora, resemnificarea experientei aduce vindecarea. Boala are un sens, este un proces cu sens, chiar daca nu ne convine acest lucru. Terapia prin jocul cu nisip ajuta pacientul sa acceada la sens si acest acces se deruleaza sub forma unui proces, presupune o reorganizare treptata, delicata a lumii interioare si a dialogului cu lumea exterioara. Instrumentul acestei reorganizari este simbolizarea, stimulata de experienta atingerii nisipului si a manipularii miniaturilor. O experienta creativa, cu sens. Se deblocheaza procesul de devenire, Jung il numea proces de individuatie, iar Dora Kalff a remarcat ca prin sandplay acest proces de dezvoltare este dus la indeplinire, el fiind un proces natural, care insa uneori este perturbat sau blocat, caz in care apar diverse simptome si tulburari.

Articole despre terapia prin jocul cu nisip:

Carti in domeniu:

Siteuri:

Terapia prin muzică

Standard

Un articol de prof. Dulcica Florea si Corina Redis

“Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos .” (Platon)

Se cunoaste puterea vindecatoare a sunetelor inca de pe vremea lui Pitagora. Se stia mai bine ca in zilele noastre ca orice boala provine din modul de a gandi si a intelege natura si locul omului in armonia naturii. Pitagora numea vindecarea cu ajutorul sunetelor – purificare.El a conceput remedii atat pentru minte cat si pentru trup. Cu ajutorul unor instrumente adaptate de el, compunea o muzica speciala care diminua “pasiunule inferioare”.
Sunetele calde si armonioase ne pot induce stari benefice menite sa imbunatateasca starea de sanatate si calm si chiar ne pot face rezistenti la stresul zilnic. In scolile din Grecia Antica si Egipt se credea ca stiinta sunetelor si cea a vindecarii erau sacre iar cunoasterea lor era rezervata numai initiatilor.

Muzica (sunetele) poate actiona direct asupra starii generale psihice si mentale, deci – implicit – asupra sistemului imunitar . Muzica este o modalitate de a patrunde in nucleul fiecarei celule, de a o face sa vibreze la unison cu armonia intregului. Orice sunet care exista in jurul nostru ne afecteaza mintea si trupul pe multiple niveluri.
Sunetul are o importanta mai mica sau mai mare in viata de zi cu zi, incepand de la sunetul care ne trezeste dimineata, la muzica ascultata in mijloacele de transport, la muzica din magazine, sunetul telefonului si multe altele, ne influenteaza stare de spirit, viata si sanatatea.

Corpul nostru poate fi considerat un instrument de autovindecare, caci in mod esential el tinde catre starea lui optima. Fiecare celula din corpul nostru este un rezonator de sunete si are un ritm specific propriu. Fiecare organ are ciclurile sale de viata, pulsul propriu, nota lui muzicala.
Asa cum fiecare persoana are propriul ei sunet fundamental, tot astfel fiecare tip de sunet produce un anumit efect asupra ascultatorului, care poate sa difere in functie de momentul in care este ascultat. De aceea, pentru a putea folosi cu adevarat puterea vindecatoare a sunetelor, este necesar sa devenim mult mai constienti de nevoile profunde ale sufletului si corpului nostru, de modul in care suntem afectati de lucrurile din afara noastra. Celulele sanatoase devin mai vibrante si mai radiante atunci cand sunt expuse sunetelor muzicii.
Sunetele ne pot “ transporta” din starea beta a creierului (specifica starii de veghe), in starea alfa (specifica starii de meditatie si relaxarii), fara sa adormim. La nivel fizic sunetele afecteaza presiunea sanguina, pulsul, circulatia, functionarea creierului si metabolismul.

Scopul terapiei prin muzica este acela de a reduce stresul psiho-fiziologic, durerea, starile psihice negative. Este desigur foarte simplu pentru fiecare din noi sa practicam o asemenea terapie. Putem sa renuntam de exemplu intr-o anumita situatie la a lua un analgezic in favoarea ascultarii muzicii care ne place. Totusi, trebuie sa avem in vedere ca preferintele noastre sa fie in acord cu energia reala pe care sunetele respective o poarta in mod obiectiv. Sunetele pe care terapeutii acestui domeniu le folosesc sunt in general sunete pure ale caror efecte au fost studiate experimental.

Sedinta de muzicoterapie se compune din audierea unei sau mai multor melodii, fraze muzicale sau anumitor sunete care se repeta in asa fel incat vibratiile lor sa fie mai tot timpul constante.
Muzicoterapia are mai multe subcategorii :
-meloterapia – terapia care are la baza o melodie,
-sonoterapia – foloseste sunete speciale,
-vocaloterapia – foloseste sunetele emise vocal.

In functie de personalitatea, de afectiunile, si de obiectivele pacientilor, terapeutul poate alege una din cele doua forme ale terapiei:
-activa- care consta in practicarea unui instrument, compunerea de melodii, executarea de miscari ritmice pe sunetele muzicii si favorizeaza in special exprimarea sinelui;
-pasiva- ascultarea muzicii poate stimula energia creativa si contribuie la cresterea capacitatii de concentrare si a memoriei. Muzica scoate la iveala emotii, uneori uitate sau ascunse cu mult timp in urma.

In terapia prin muzica sunetele si ritmul devin instrumente cu ajutorul carora se dezvolta creativitatea, se intra in contact cu sinele si se trateaza diverse probleme de sanatate ( anxietate, durere cronica, hipertensiune, dificultati de invatare etc.).
Datorita efectului sau asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important care ajuta la relaxare si la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personala, muzica contribuie la cresterea capacitatilor cognitive (atentie , memorie), psihomotorii (agilitate , coordonare, mobilitate ) si socioafective.

In alta ordine de idei, o serie de oameni de stiinta japonezi condusi de dr. Masaru Emoto (mai multe informatii pe site-ul oficial al lui Masaru Emoto) au demonstrat modul in care cuvintele si muzica afecteaza structura moleculara a apei (este demonstrat faptul ca apa reprezinta aproximativ 60-70% din corpul uman): apa a fost expusa diferitor agenti dupa care a fost congelata si s-au fotografiat cristalele formate.

In fine, iata cateva sfaturi practice pentru cei care doresc sa profite de puterea miraculoasa a meloterapiei:

* pentru a scapa de stress, faceti o „baie de sunet” de 20 de minute: audiati un CD cu o muzica de natura sa va relaxeze (puteti alege din recomandarile noastre dintr-un articol precedent aici) in timp ce stati intinsi pe o canapea sau pe podea, in apropierea boxelor. Pentru a va concentra mai bine si a evita factorii de natura sa va distraga atentia, puteti opta pentru varianta castilor.

* alegeti auditii cu un tempo asezat, cu ritm mai lent decat ritmul inimii (aprox. 72 batai pe minut) si pe cat posibil construite pe principiul ciclic, repetitiv (de exemplu sonate care repeta si prelucreaza tema, rondo-uri etc).

* pe masura ce va lasati purtati de muzica, incercati sa constientizati efectul de relaxare si destresare. Concentrati-va pe respiratie: respirati profund si ritmic, inchideti ochii si incercati sa eliminati orice gand, in timp ce analizati muzica pe care o ascultati si sentimentele pe care vi le induce.

* daca aveti nevoie de un stimul mai degraba decat de relaxare, optati pentru un ritm mai vioi.

* cand sunteti agitat sau nervos, alegeti o piesa care va este familiara: ceva ce va aminteste de copilarie sau tinerete – familiaritatea induce o starea de calm de cele mai multe ori.

* ascultati muzica in timp ce va plimbati sau cand mergeti la serviciu, sincronizandu-va respiratia cu bataile muzicii, profitand atat de miscare, cat si de muzica si de peisaj.

* puteti scapa de stress si ascultand sunete din natura: sunete dintr-o padure sau valurile marii, preferabil veritabile. Daca nu aveti aceasta sansa, puteti sa va procurati inregistrari.

Sursa articolului AICI

Consiliere psihologică vs. Psihoterapie (1)

Standard

Consilierea psihologica este interventia psihologica in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau in scopul preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea educationala/scolara. In timp ce consilierea educationala/scolara este focalizata pe probleme de educatie si cariera, consilierea psihologica implica interventia specialistului in sensul optimizarii personale si ameliorarii problemelor psiho-emotionale si de comportament.

Consilierea psihologica se deosebeste de psihoterapie. Numai psihoterapeutul poate face interventie psihologica pentru psihopatologie, in timp ce consilierul psihologic se focalizeaza pe optimizarea si dezvoltarea personala, probleme psihologice sau de patologie somatica in care sunt implicati factori psihologici. Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si in spirit umanist in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in situatii de risc.

Unele evenimente de viata genereaza inadaptare, emotii neplacute de tip tristete, neliniste, teama, neplacere psihica si fizica, relatii inadecvate cu ceilalti, traume din prezent sau trecut, nemultumiri generate de performantele profesionale, inferente de genul “viata nu mai merita traita” sau “viata mea e lipsita de sens”.  Scenariul propriei vieti este resimtit ca unul nefericit, iar persoana nu reuseste sa isi identifice resursele interioare care sa il ajute sa depaseasca acest “obstacol”.
Consilierea psihologica si/sau psihoterapia pot oferi raspunsuri la multe intrebari de genul: cum imi pot imbunatati propria viata?, cum pot iesi din acest impas existential de tip divort?, cum pot depasi dificultatile emotionale si relationale?

Situatii in care se poate apela la consiliere si psihoterapie:

  • probleme de adaptare scolara, profesionala, sociala, relationala;
  • aprofundarea cunoasterii propriei persoane;
  • probleme legate de gestionarea stresului;
  • dificultati in gestionarea unor emotii – furie, anxietate, depresie, teama, panica;
  • probleme rezultate din interactiunea si comunicarea cu ceilalti (a asculta / a te face ascultat);
  • impasuri aparute in relatii personale sau profesionale;
  • pentru imbunatatirea increderii in propria persoana / in ceilalti;
  • gestionarea conflictelor personale; problemelor comportamentale si/sau emotionale;
  • gestionarea conflictelor familiale;
  • te ajuta sa explorezi si sa inlaturi cauzele problemelor tale;
    pentru a dezvolta capacitatea de a face schimbari in plan psihologic dar si in viata ta.

Drepturile clientului:

Este important sa fiti constient de drepturile dumneavoastra, pentru ca este vorba despre problema cu care va confruntati dvs, obiectivul psihoterapiei fiind starea de bine. Implicarea dvs activa in identificarea scopurilor stabilite, selectarea abordarii terapeutice si evaluarea eficientei este esentiala pentru succesul procesului psihoterapeutic:
– Astfel aveti dreptul sa puneti intrebari despre orice se intampla in sedinta de psihoterapie.
– Aveti dreptul sa refuzati o anumita tehnica de psihoterapie. Daca psihoterapeutul dvs. planuieste sa foloseasca o tehnica neobisnuita, va discuta cu clientul sau beneficiile si riscurile aceste tehnici de psihoterapie;
– Aveti dreptul sa cereti recomandarea catre un alt psihoterapeut, daca decideti ca cel cu care lucrati in acest moment nu este potrivit pentru dumneavoastra.

Cititi si CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI

Hipnoza

Standard

Milton Erickson definea hipnoza ca o „comunicare cu sau o concentrare exclusivă asupra propriei fiinţe, asupra propriilor gânduri, amintiri, valori şi credinţe despre viaţă” şi caracteriza transa ca fiind „un proces inconştient de învăţare”, acea stare care ar permite depăşirea mecanismelor de apărare conştiente şi accesul la resurse inconştiente.

        În stare conştientă, percepem foarte mulţi stimuli şi diferite senzaţii pe care psihicul le procesează şi le prelucrează simultan. În transă atenţia noastră este concentrată în special asupra unui singur aspect, în timp ce toate celelalte elemente ale mediului înconjurător devin mai puţin importante şi sunt ignorate.

        Transa este un fenomen natural ce apare adesea în mod spontan. Cu toţii experimentăm involuntar starea de transă atunci când suntem absorbiţi de conţinutul unei cărţi, când urmărim un film care ne fascinează sau când suntem captivaţi de discuţia cu o altă persoană. De aceea foarte mulţi oameni ar putea considera transa ca fiind o experienţă banală.

        Hipnoza clinică este o tehnică eficientă, certificată ştiinţific, prin care hipnoterapeutul induce altei persoane în mod conştient starea de transă, stare ce facilitează schimbarea accelerată a psihicului şi a organismului.

        În hipnoză, factorul critic al minţii conştiente este ocolit sau derutat, şi odată derutat el devine leneş şi nu îşi îndreaptă atenţia către nimicuri, iar atâta timp cât nimic rău nu se va întâmpla, va lua o pauză. Astfel, sugestii pozitive şi puternice pot pătrunde direct în mintea subconştientă şi pot schimba acele credinţe care îţi fac necazuri. Aceste sugestii pot deveni credinţele pe care tu le doreşti.

        De altfel, hipnoza este o stare naturală de focalizare şi concentrare intensă a atenţiei, în care factorii de influenţă periferici sunt ignoraţi. Este o formă de comunicare ce armonizează conştientul cu subconştientul, este pur şi simplu o cale naturală de a accesa în mod direct subconştientul.

        Aşadar, utilitatea hipnozei este tocmai aceea că permite ocolirea factorului critic al minţii conştiente şi activarea unei gândirii selective şi acceptabile, adică sugestiile vor fi acceptate de subconştient.

        În hipnoza clinică, tocmai această oportunitate a stării de transă este utilizată pentru rezolvarea unor probleme psihice şi fizice sau pentru dezvoltarea capacităţilor psiho-fizice de care dispunem.

        Poate te întrebi de ce ai avea nevoie de hipnoză. Răspunsul e simplu : pentru că este cea mai rapidă şi cea mai eficientă cale de a-ţi mobiliza resursele şi de a obţine rezultate uimitoare în cel mai scurt timp.

        Ştiinţa a demonstrat de mult timp că există o puternică legatură între funcţionarea organismului şi a psihicului nostru. Credinţele, emoţiile şi gândurile noastre ne influenţează în mod direct funcţionarea organismului, multe din problemele de sănătate cu care ne confruntăm fiind consecinţa unor factori mentali şi emoţionali. Aşadar, pentru a ne schimba viaţa e necesar să învăţam să schimbăm în modul nostru de gândire tot ceea ce ne-ar putea afecta sănătatea.

INTREBARI FRECVENTE

Oricine poate fi hipnotizat ?

        Da, oricine poate fi hipnotizat, cu condiţia să dorească să trăiască această experienţă, să nu aibe afecţiuni organice ale creierului, un nivel foarte scăzut de inteligenţă sau o capacitate scăzută de concentrare a atenţiei.
        Însă nici un hipnoterapeut nu poate induce o transă hipnotică unei persoane care nu doreşte să fie hipnotizată.

        Îmi voi menţine autocontrolul ?

        Da, vei avea autocontrol în permanenţă.
        Rolul hipnoterapeutului este acela de ghid, de a te ajuta să obţii într-un timp scurt acea stare focalizată a atenţiei, şi de a-ţi reaminti prin sugestii ceea ce vrei să obţii, ceea ce vrei să schimbi, ceea ce doreşti să îmbunătăţeşti în viaţa ta.
        Brâncuşi spunea că: „Nu este greu să faci un anumit lucru, ci să intrii în starea necesară pentru a-l face”.
        Hipnoterapeutul chiar asta face. El doar te ajută să intri în acea stare necesară pentru a obţine schimbarea pe care o doreşti.
        Tu eşti în permanenţă cel care deţine controlul, cel care hotărăşte când intră şi când iese din transă, ce şi cât vrei să schimbi din atitudinea şi comportamentul tău, tu eşti cel care lasă sau nu lucrurile să se întâmple.

        Voi putea fi forţat să accept anumite sugestii ?

        Nu. Psihicul tău nu va accepta nici o sugestie ce contravine convingerilor ori conduitei tale morale şi nici un hipnoterapeut, oricât de experimentat ar fi, nu va putea să te convingă să acţionezi altfel decât ai acţiona în stare normală de veghe. Iar dacă, la un moment dat în timpul şedinţei de hipnoză nu vei fi de acord cu sugestiile care ţi se dau, fie le vei refuza şi te vei concentra asupra propriei persoane, fie pur şi simplu vei ieşi din transă.
        Ideea conform căreia oamenii pot fi controlaţi când se află în hipnoză este o imensă greşeală. Hipnoza se produce doar dacă tu permiţi ca ea să se producă şi se termină atunci când tu doreşti să se termine.

        Voi fi conştient de ceea ce mi se întâmplă ?

        Da, subiectul hipnotizat este perfect conştient de ceea ce se întâmplă atât cu el cât şi în mediul înconjurător. Chiar dacă are ochii închişi, toate celelalte simţuri funcţionează la fel sau chiar mai bine decât în stare normală.

        Îmi voi aminti ceea ce s-a întâmplat în timpul hipnozei ?

        Da şi nu. Îţi vei aminti unele lucruri iar pe altele le vei uita. În transă memoria ta va funcţiona aşa cum funcţionează în mod normal în stare conştientă: îţi vei aminti lucrurile semnificative şi le vei uita pe cele pe care nu le consideri relevante.

        Este hipnoza periculoasă ?

        Nu, fiind o stare ce apare şi în mod natural, hipnoza nu este o metodă riscantă de tratament.
        Atâta timp cât te adresezi unui hipnoterapeut specializat, hipnoterapia este considerată o metodă complementară/ alternativă sigură a medicinei tradiţionale.

        Ce s-ar întâmpla cu mine dacă hipnoterapeutul ar face stop cardiac în timpul şedinţei de hipnoză ?

        Dacă în timpul transei ar exista vreun pericol, vreo ameninţare la adresa ta sau a terapeutului, ai deschide ochii şi ai face absolut tot ceea ce este necesar pentru a înlătura pericolul. Fiind perfect conştient de tot ce se petrece în jurul tău, orice pericol sau eveniment neplăcut pe care îl vei sesiza te va readuce imediat la starea normală de veghe.
        De altfel, ca să ieşi din transă nu ai neapărat nevoie de terapeut. Pur şi simplu te trezeşti singur dacă doreşti sau transa se transformă în somn obişnuit.

Sursa aici

Hipnoterapia

Standard

Hipnoterapia este o formă de psihoterapie ce combină inducţia transei hipnotice cu tehnici individualizate de consiliere. Foarte pe scurt, hipnoterapia este terapia sub hipnoză care ajută oamenii să se refacă.

        Hipnoterapia se prezintă ca un sistem de intervenţie spectaculoasă şi rapidă, care remodelează sentimentele de competenţă şi de încerdere în sine ale clientului, fiind foarte utilă în rezolvarea unei arii largi de probleme.

        Hipnoterapia presupune o abordare holistică a însănătoşirii, vindecării şi a stării generale de bine a individului. Unul din scopurile hipnoterapiei este acela de a contribui, prin intermediul relaxării, la eliminarea tensiunilor şi la restabilirea completă a controlului vietii individului.

        Fiecare hipnoterapeut dispune de unelte specializate, tehnici şi un fond de cunoştinţe specific ariei de consiliere psihologică sau psihoterapiei.

        Hipnoterapia îmbracă trei forme:
1. terapia centrată pe simptom ( are ca obiectiv eliminarea simptomului);
2. psihoterapia analitică – hipnoanaliza (combinaţia hipnozei cu psihanaliza)
3. sisteme de psihoterapie în care hipnoza se combină cu foarte multe tehnici de psihoterapie scurtă de orientare comportamentală şi experienţială.
De asemenea, hipnoterapia poate fi aplicată şi în susţinerea oricărui pacient cu afecţiuni organice.

        Hipnoterapia se adresează oricui doreşte un plus de autocunoaştere, dezvoltare personală, optimizare a unor strategii de a face faţă eficient stresului, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi rezolvare a unor probleme personale.

        Hipnoterapia este o alternativă mai ieftină, nedureroasă, fără medicamente şi fără efecte secundare.

DOMENII DE APLICARE:

• managementul stresului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii
învăţarea unor comportamente pentru eliminarea stresului şi dezvoltarea unui mod pozitiv de gândire

• afecţiuni nevrotice
în cazul tratării problemelor emoţionale, tulburărilor de atenţie şi memorie, anxietăţii, depresiei, fobiilor, obsesiilor, atacurilor de panică, comportamentelor obsesiv-compulsive, insomniei, etc.

• tulburările psihosomatice
în cazul unor afecţiuni ale aparatelor: digestiv, respirator, endocrin, cardio-vascular, sau în reducerea/eliminarea simptomelor asociate unor probleme medicale precum astmul şi sindromul colonului iritabil.

• afecţiuni dermatologice
în alergii, prurit, eczeme, psoriazis sau pentru eliminarea negilor

• îmbunătăţirea aspectului fizic
pentru slăbit, mărirea/micşorarea sânilor, eliminarea celulitei, îmbunătăţirea stării tenului.

• disfuncţii sexuale şi afecţiuni ginecologice
în cazul: ejaculării precoce, impotenţei, frigidităţii, vaginismului, lipsei apetitului sexual, sindromului pre/post menstrual, dismenoreei, amenoreei, endometriozei, problemelor aferente menopauzei.

• obstetrică
în cazul infertilităţii, dificultăţilor de menţinere a sarcinii, sau pentru o naştere fără dureri

• dependenţe
în eliminarea dependenţei de droguri, alcool sau nicotină

• eliberarea de obiceiurile nedorite
ca: bâlbâială, ticuri, bruxism, enurezis diurn/nocturn, rosul unghiilor.

• controlul greutăţii corporale
pentru modelare corporală (slăbit, îngrăşat), în controlul comportamentelor de tip compulsiv asociate bulimiei şi anorexiei, sau pur şi simplu pentru oţinerea unor obiceiuri alimentare sănătoase

• creşterea capacităţilor psiho-fizice
precum: văz, auz, memorie, atenţie, viteză de reacţie, putere şi rezistenţă fizică

• creşterea performanţelor în activităţi profesionale, de studiu sau sport
se pot obţine: creşterea capacităţii de concentrare şi focalizare asupra sarcinilor, îmbunătăţirea memoriei, o mai bună gestionare a resurselor (native, dobândite, de timp), o eficientizare a activităţii şi creşterea performanţelor.

• chirurgie
cu scopul reducerii anxietăţii preoperatorii, dar şi pentru obţinerea anesteziei în situaţiile în care anestezicele lipsesc ori pacientul nu le tolerează.

• combaterea durerii
în migrene de origine organică/asociate unor probleme psihice, în cazul durerilor asociate unor boli cronice, în stomatologie sau la naştere.

• boli cronice
în reducerea durerii, stagnarea/reducerea simptomelor şi îmbunătăţirea stării de sănătate.

• managementul relaţiilor sociale (în familie, la locul de muncă, etc.)

Sursa aici