Extras din Regulamentul Colegiului Psihologilor din Romania:

Psihologia clinică studiază şi intervine asupra factorilor psihologici cu relevanţă pentru stările de sănătate şi de boală. Se recunosc trei trepte profesionale (niveluri) de specializare în psihologia clinică, accesibile doar licenţiaţilor în psihologie:

  • Psiholog practicant în psihologie clinică (sub supervizare sau autonom);
  • Psiholog specialist în psihologie clinică;
  • Psiholog principal în psihologie clinică.

Fiecare treaptă profesională de specializare este definită printr-o serie de competenţe generale şi specifice care se cer întrunite astfel încât un profesionist să fie atestat la acel nivel. Întrunind aceste competenţe, psihologul atestat în psihologia clinică poate să-şi desfăşoare la parametrii performanţi activităţile în clinici şi spitale, cabinete individuale, asociate şi societăţi civile profesionale pe bază de liberă practică, alte instituţii şi organizaţii publice şi private, guvernamentale şi non-guvernamentale, care necesită, pentru buna lor funcţionare, competenţele psihologului clinician.

            Psihologul atestat în psihologia clinică (numit generic şi psiholog clinician) are următoarele competenţe generale:

  • Cunoaştere a bazei teoretice şi a eticii profesionale în psihologia clinică;
  • (Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică;
  • Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică;
  • Cercetare;
  •  Educaţie şi training (formare profesională).

Competenţele stabilite mai sus pentru specializarea în psihologie clinică, se detaliază cu competenţe specifice în funcţie de nivelul de specializare profesională a psihologului atestat în psihologia clinică. Obţinerea competenţelor generale şi specifice presupune obligatoriu licenţa în psihologie şi parcurgerea unui pachet de cursuri universitare care să includă cunoştinţe din domeniile:

  • Ÿ  Psihologie generală şi Psihodiagnostic;
  • Ÿ  Psihodiagnostic şi evaluare clinică;
  • Ÿ  Psihologie clinică şi/sau medicală;
  • Ÿ  Consiliere şi psihoterapie;
  • Ÿ  Psihiatrie şi/sau Psihopatologie;
  • Ÿ  Psihologia sănătăţii şi/sau Psihosomatică;
  • Ÿ  Psihologia dezvoltării şi/sau Psihologia clinică a dezvoltării.

Unele din aceste cursuri pot fi parcurse în cadrul programului de licenţă (şi/sau master, doctorat) în psihologie, sau, în situaţia în care acestea nu au făcut parte din curriculum universitar în psihologie, se pot completa ulterior prin studii universitare specific focalizate pe aceste cursuri (ex. organizate în regim de taxă la universităţile acreditate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; MEdC).

Psihologul practicant sub supervizare în psihologie clinică (psiholog clinician practicant sub supervizare) are urmatoarele competente generale (cu cifre) şi specifice (cu litere):

1. Cunoaştere a bazei teoretice şi a eticii profesionale în psihologia clinică
(a) Cunoaşterea modelelor de sănătate şi boală;
(b) Cunoaşterea teoriilor învăţării şi dezvoltării psihologice;
(c) Cunoaşterea noţiunilor fundamentale de psihologie generală şi psihodiagnostic;
(d) Cunoaşterea eticii şi deontologiei profesionale.
 
2. (Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică:
(a)    evaluare subiectiv-emoţională;
(b)   evaluare cognitivă;
(c)    evaluare comportamentală;
(d)   evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);
(e)    evaluarea simplă a personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
(f)    evaluarea psihologică asociată activităţilor cu cupluri sau familii (sau altor grupuri);
(g)   evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
(h)   evaluarea dezvoltării psihologice.
 
3. Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică:
(a)    educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (ex. prin prevenţie primară şi secundară), prevenirea îmbolnăvirilor (ex. prin modificarea stilului de viaţă);
(b)   elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluare programelor de promovare a sănătăţii şi de prevenire a îmbolnăvirilor la nivel individual, de grup, comunitar şi/sau guvernamental;
(c)    intervenţii specifice pentru persoanele cu nevoi speciale [aria psihopedagogiei speciale în condiţii de psihopatologie (ex. logopedie clinică)];
(d)   consiliere şi terapie suportivă;
(e)    optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (ex. coaching).
 
4. Cercetare:
(a) cunoaşte noţiunile fundamentale de metodologia cercetării şi poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale.
 
5. Educaţie şi training (formare profesională):
(a)    poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.
 

Psihologul practicant autonom în psihologie clinică (numit şi psiholog clinician practicant autonom) are toate competenţele psihologului practicant sub supervizare în psihologia clinică, la care se mai adaugă:

1. (Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică:
(a)    investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
(b)   evaluare neuropsihologică;
(c)    evaluarea complexă a personalităţii (ex. trăsături caracteriale, de temperament, aptitudinale etc.) şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
(d)   evaluarea stării de sănătate mentală, în limita competenţei psihologului, ca precondiţie pentru angajare şi/sau desfăşurarea unor activităţi care impun prin lege examinare psihologică asociată stării de sănătate (ex. testarea profesorilor, a funcţionarilor publici etc.).
 
2. Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică:
(a)    terapii standard de relaxare şi sugestive;
(b)   consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifica obiectivelor medicale (ex. creşterea aderentei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.);
(c)    asistenţa bolnavilor terminali;
(d)   terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup, cuplu şi familie).
 
3. Cercetare:
(a) poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale.
 
4. Educaţie şi training (formare profesională):
(a)    poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.
 

Psihologul specialist în psihologie clinică (numit şi psiholog clinician specialist) are toate competenţele psihologului practicant în psihologie clinică, îmbogăţite şi rafinate ca urmarea a practicii şi formării profesionale continue, la care se mai adaugă următoarele competenţe:

1. (Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică:
(a)    evaluarea psihologică a gradului de discernământ al persoanelor;
(b)   evaluare neuropsihologică complexă.
 
2. Intervenţie/asistenţă/consultanţă:
(a)    consiliere în situaţii de criza;
(b)   managementul conflictului, mediere şi negociere;
(c)    consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor practicanţi în psihologie clinică, dacă aceştia o cer (nu se suprapune cu supervizarea profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de către psihologului clinician principal).
 
3. Cercetare:
(a) poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale.
 
4. Educaţie şi training (formare profesională):
poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.
 

Psihologul principal în psihologie clinică (numit şi psiholog clinician principal) are toate competenţele psihologului specialist în psihologie clinică, rafinate ca urmare a practicii şi formării profesionale continue, la care se mai adaugă:

1. (Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică:
(a) evaluare psihologică asociată expertizei avansate (ex. în faţa instanţelor judecătoreşti);
(b) evaluarea psihologică a psihologilor, când este cazul;
(c) alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice complexe.
 
2. Intervenţie/asistenţă/consultanţă:
(a)    terapii de scurtă durată (individuale, de grup, cuplu şi familie) focalizate pe probleme subclinice şi/sau clinice nespecificate (vezi DSM);
(b)   consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor practicanţi şi/sau  specialişti în psihologie clinică, dacă aceştia o cer (nu se suprapune cu supervizarea profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de către psihologului clinician principal).
 
3. Cercetare:
(a) poate participa la sau iniţia activităţi de cercetare în cadrul definit de competenţele sale.
 
4. Educaţie şi training (formare profesională):
(a) poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele sale.

Un răspuns »

  1. Buna ziua,
    va rog spuneti-mi de unde ati luat acest extras, nu il gasesc pe site-ul colegiului si as avea nevoie de intreg regulamentul. Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s