Arhive pe etichete: cuplu

Stresul şi implicaţiile acestuia asupra relaţiei de cuplu

Standard

 

Autor articol: Geanina Vlad

Multa vreme,  stresul si factorii de stres au fost definiti la un nivel individual – fenomen ce afecteaza indivizii si starea lor de bine (Lazarus, 1999; Lazarus & Folkman, 1984). Astfel, multi teoreticieni au pus in evidenta stresul ca fiind un fenomen individual, desi se presupunea ca stresul personal are anumite consecinte sociale ce trebuie luate in calcul (Pearlin & Schooler, 1978). Un accent mai mare a fost pus ulterior pe aspectele mediului social in cadrul modelului conservarii resurselor (Hobfoll, Dunahoo, Ben-Porath, & Monnier, 1994). Conform acestei teorii, perceptiile subiective ale stresului au loc intr-un context social si efectele procesului de coping individual sunt analizate din prisma consecintelor sale sociale.

Recent, comunitatea stiintifica a acordat o atentie sporita cercetarilor stresului la nivelul cuplurilor. Privit dintr-o perspectiva sociala si sistemica, stresul dintre partenerii ce formeaza un cuplu este vazut ca avand un caracter interactiv. Atat indivizii luati separat, cat si cuplurile, se pot lovi de factori de stres biologici, sociali, culturali sau personali.

In momentul de fata, stresul prezent in relatiile de cuplu este definit (Bodenmann, 1995, 1997, 2005; Lyons, Mickelson, Sullivan, & Coye, 1998) ca un fenomen pur diadic, urmand traditia initiata de Reiss in 1981. In aceasta perspectiva, stresul diadic reprezinta o forma distincta de stres social, care implica preocupari comune, intimitate emotionala intre parteneri si mentinerea unei relatii stranse intre acestia. Astfel, conform lui Bodenmann (2005), stresul diadic este reprezentat de evenimente care ii afecteaza pe ambii parteneri (fie direct, cand cei doi se confrunta cu acelasi eveniment stresant sau cand sursa stresului este in interiorul cuplului, fie indirect, cand stresul unuia dintre parteneri se revarsa asupra relatiei, afectand ambii parteneri). In ambele cazuri, stresul diadic produce evaluari comune ale partenerilor (pe langa evaluarile individuale, primare si secundare, pe care cei doi le fac asupra situatiei stresante). De asemenea, apar si eforturi comune de coping ale cuplurilor, sau folosirea prin cooperare a resurselor comune (coping diadic). Asadar, stresul diadic poate fi clasificat pe trei dimensiuni:
–          Modul in care fiecare partener este afectat de stresor (direct sau indirect);
–          Sursa (originea) stresului (din interiorul sau din afara cuplului);
–          Secventa temporala (in ce moment din procesul de coping se implica fiecare partener)

Deoarece nu toti factorii de stres au acelasi impact asupra cuplurilor, a fost stabilita o clasificare a acestora pe criteriile locus, durata si intensitate.

1.Stres extern sau intern
Bodenmann (1995, 2005) si Story si Bradbury (2004) au definit factorii de stres externi ca fiind cei care isi au originea in afara relatiei de cuplu, ce apar din interactiunea indivizilor cu mediul lor social. Exemple de factori de stres externi (Revenson, Kayser, & Bodenmann, 2005; Karney, Story, & Bradbury, 2005; Bodenmann et al., 2007): experiente de la locul de munca, constrangeri socio – economice, conflicte cu vecinii, probleme cu autoritatile, stres legat de familia extinsa (frati, socri, alte rude). Bodenmann, Ledermann, Blattner-Bolliger, & Galluzzo (2006) includ tot aici si stresul legat de copii, el nefiind un fenomen intrinsec in cuplul propriu-zis.
Factorii de stres interni sunt cei care se nasc in interiorul diadei (cuplului). Astfel de factori sunt tensiunile si conflictele ce apar intre parteneri, datorita unor nevoi, dorinte, atitudini sau scopuri divergente, sau din cauza unor obiceiuri deranjante ale unuia dintre parteneri. Poate sa fie vorba si de lipsa de compatibilitate, dar si de tristete sau ingrijorare generata de starea partenerului (Bodenmann et al., 2006). Interactiunea dintre numeroase variabile din afara cuplului si reactia oricaruia dintre parteneri la ele cauzeaza adesea stres in relatie (intern), crescand probabilitatea aparitiei unor conflicte si a unor rezultate negative la nivel de cuplu (stresul individual se revarsa indirect asupra cuplului, provocand certuri).  Diferentierea intre factori externi si interni este foarte importanta, ea putand influenta rezultatele cercetarilor privind impactul stresului asupra relatiilor de cuplu. Ambele tipuri de factori trebuie studiate atat la nivel de individ, cat si in interactiune, pentru a descoperi covarianta acestora cu gradul de functionare a unei relatii. O serie de studii recente (Repetti, 1989; Story & Repetti, 2006; Bodenmann, Ledermann, & Bradbury, 2007) s-au axat pe modul in care stresul extern afecteaza relatiile de cuplu, dar si modul in care acesta interactioneaza cu stresul intern dintr-un cuplu.  

2.Stres acut sau cronic
Criteriul principal de diferentiere intre stresul acut si cel cronic este durata de timp in care cuplul este expus factorilor de stres.  Cei acuti sunt temporari si uneori efectele sunt singulare (Cohan & Bradbury, 1997). Cei cronici sunt reprezentati de aspecte stabile ale mediului, avand efecte pe termen lung (Karney, Story, & Bradbury, 2005).

3.Stres minor sau major
Factorii de stres majori sunt definiti ca evenimente majore de viata: boli grave, handicapuri, somaj, deces, accidente (Dohrenwend & Dohrenwend, 1974). Ducand adesea la suferinta fizica, acesti stresori provoaca un impact negativ sporit asupra relatiilor de cuplu (Caspi, Bolger, & Eckenrode, 1987).
Factorii de stres minor (tracasarile cotidiene) acopera (cf. Caspi et al., 1987) diferite dimensiuni ale vietii de familie (de exemplu aspecte legate de copii), conflictele de la locul de munca sau aspecte ce tin de mediul fizic (vecinii). Aici intra si solicitarile iritante, enervante ce apar in interactiunea zilnica cu mediul (de ex. intarzierea la o intalnire, faptul ca uiti de o programare).
Trebuie sa mentionam ca, multa vreme, cercetarile din domeniu s-au axat pe impactul factorilor de stres majori asupra relatiilor de cuplu si familiilor (Burr, 1973; Burr & Klein, 1994; McCubbin & Patterson, 1983). Astazi, studiile arata ca analiza tracasarilor cotidiene poate juca un rol mai important in intelegerea modului in care functioneaza cuplurile.

Tinand cont de cele trei dimensiuni (criterii) de clasificare si analiza a factorilor de stres, se impune sa mentionam cum s-au raportat la ele principalele modele teoretice privind impactul stresului asupra relatiilor de cuplu si familiei.

Modelele de stres familial propuse de Hill (1958) si rafinate de  McCubbin & Patterson (1983) au pornit de la teoria ABC-X, unde A (evenimentul stresor si dificultatile asociate lui),  interactioneaza cu B (resursele de coping ale familiei), care la randul sau interactioneaza cu C (modul in care familia evalueaza si defineste evenimentul), ceea ce produce in final X (criza).  Aceste modele s-au ocupat doar de evenimentele majore de viata. Pe de alta parte, prin includerea unui numar mare de procese si variabile, ele sunt extrem de complexe, avand o valoare practica scazuta (greu de testat empiric).

Karney and Bradbury (1995) au propus un model de stres in relatiile de cuplu numit vulnerability–stress–adaptation model. Ei considerau ca exista o combinatie de trei factori care duc la stres marital sau divort: puncte slabe de durata (trasaturi de personalitate problematice – neuroticism- sau o familie de origine cu probleme), evenimente stresante (majore, circumstantiale sau simple tranzitii normative) si procese deficitare de adaptare (incapacitate de a empatiza si de a oferi sprijin partenerului, modalitati de rezolvare de probleme de tip defensiv, ostil sau lipsit de implicare).

Un model care permite o intelegere mai rafinata a rolului jucat de stres in cupluri a fost propus de Bodenmann (1995, 2000) si Bodenmann et al. (2007) – the stress–divorce-model. Analizand impactul factorilor de stres minori (acuti sau cronici) asupra functionarii cuplului (timpul petrecut impreuna, comunicarea, starea de bine a partenerilor), este evidentiat modul in care acesti mediatori covariaza cu gradul de satisfactie maritala si cu probabilitatea unui divort.

Se considera ca stresul extern afecteaza calitatea unei relatii prin:
– scaderea timpului petrecut impreuna si a experientelor impartasite, slabirea sentimentului de intimitate, scaderea dezvaluirii sinelui si capacitate de coping diadic redusa;
– scaderea calitatii comunicarii (interactiunile pozitive mai rare, retragere sau interactiuni negative mai dese);
– cresterea riscului de incidenta a problemelor fizice si psihologice (probleme legate de somn, disfunctii sexuale, tulburari de dispozitie);
– cresterea probabilitatii manifestarii intre parteneri a trasaturilor problematice de personalitate (rigiditate, anxietate, ostilitate).
Astfel, factorii externi de stres duc la alienare reciproca, la o cunoastere reciproca redusa si, in timp, la o calitate redusa a relatiei. Deoarece impactul lor este constant, insa minor, acesta de multe ori nu este perceput, nefiind clar constientizat de catre parteneri. Asadar, tracasarile cotidiene (stres cronic prost gestionat) duc la deteriorarea unei relatii de cuplu. Cand partenerii nu isi mai impartasesc unul altuia nevoile personale, scopurile si interesele, devin treptat straini, se angajeaza in conflicte diadice mai puternice, care duc la o probabilitate crescuta de divort  (Bodenmann, 2005).

Sintetizand, putem compara modul in care aceste trei modele teoretice se raporteaza la clasificarea factorilor de stres. Modelul ABC-X se concentreaza pe factorii de stres majori, modelul lui Bodenmann evidentiaza stresul de zi cu zi, iar modelul lui Karney include ambele categorii. Din perspectiva originii interne sau externe, toate trei modelele se ocupa in principal de analiza stresorilor externi. Totusi, Bodenmann este mai interesat de impactul stresului extern asupra celui intern. Raportat la durata expunerii indivizilor sau cuplului la factorii de stres, modelele nu au o abordare sistematica (exceptie face doar modelul lui Bodenmann din 2004, care se axeaza pe analiza stresului cronic). Postulatul comun al celor trei modele este ca impactul stresului asupra relatiei de cuplu depinde atat de punctele slabe, vulnerabile ale cuplului, cat si de resursele acestuia de coping. Totusi nu este clar conceptualizata si facuta distinctia dintre punctele slabe ale partenerilor luati separat si cele ale cuplului diada (evenimente traumatizante comune, istoricul negativ al relatiei). De asemenea, in timp ce Karney analizeaza procesul de coping prin prisma adaptarii, celelate doua modele vad copingul ca pe o suma de variabile cu rol de moderare, ce actioneaza ca un tampon intre stresori si relatia de cuplu. Variabila cheie in intelegerea actiunii stresului asupra relatiei, copingul individual trebuie analizat impreuna cu cel diadic, pentru a putea estima gradul de functionare a relatiei, stabilitatea si cursul de dezvoltare a acesteia.

Fiecare model teoretic se concentreaza pe anumite dimensiuni si consecinte ale stresului, dar nu exista un model unitar care sa explice toate modalitatile relevante in care stresul afecteaza o relatie de cuplu. Desi multi cercetatori si teoreticieni (Bodenmann, 2005; Story & Bradbury, 2004; Williams, 1995) sunt de acord ca stresul in cupluri este intotdeauna un fenomen diadic, ce afecteaza ambii parteneri intr-un fel sau altul, dezbaterea continua (exista si perspectiva conform careia stresul din cuplu ramane un fenomen pur individual, legat de evaluarile subiective facute de fiecare partener – conform teoriei tranzactionale a lui Lazarus (1999) sau pozitiei teoretice a lui Pearlin and Schooler (1978). Oricum, majoritatea cercetatorilor au adoptat o viziune sistemica asupra stresului, pornind de la asumptia ca stresul unui partener intotdeauna il afecteaza si pe celalalt, cat si cuplul ca unitate.

Aceasta abordare noua are implicatii metodologice importante, afectand modul in care se realizeaza masuratorile stresului din cuplu, dar si prelucrarea statistica a datelor. De asemenea, asigura o intelegere mai buna a modului in care cuplurile percep si gestioneaza stresul, aceste cunostinte fiind folositoare in practica, mai ales pentru preventie si terapia de cuplu (se poate merge mai departe de interventiile si metodele orientate catre individ, integrand in terapie si rolul de partener). Intelegand modul in care partenerii se pot asista reciproc in procesul de coping, terapeutii pot ajuta cuplul sa foloseasca resursele diadice de coping la stres, pe langa cele individuale. Genul acesta de programe de interventie sunt utile:

– in cazurile cuplurilor afectate de stres legat de munca (fie al unui partener, fie cazul in care ambii lucreaza si au un program extrem de incarcat),

– in cuplurile unde unul dintre parteneri are o boala cronica (de exemplu cancer) sau sufera de depresie.

Practic, o intelegere mai detaliata si exacta a mecanismelor prin care stresul afecteaza relatiile de cuplu si familiale poate juca un rol esential in promovarea sanatatii fizice (Burman & Margolin, 1992; Schmaling & Goldman Sher, 2000), a unei stari de bine emotionale si a rezistentei la depresie (Tesser & Beach, 1998), cat si in cresterea nivelului de performanta la locul de munca (Renick, Blumberg, & Markman, 1992). In plus, calitatea unei relatii este un predictor foarte bun pentru calitatea generala a vietii indivizilor.

Problemele în cuplu

Standard

• Se poate intampla, din diferite motive, ca doi parteneri sa nu mai reuseasca sa isi faca timp unul pentru celalalt. Acest lucru nu trebuie interpretat automat ca o disparitie a sentimentelor. Se poate spune ca acest lucru poate aparea, intr-o ultima instanta, ca efect secundar al sentimentului de instrainare, ca urmare a pierderii intimitatii in cadrul relatiilor de cuplu. Insa este rezultatul unui indelungat proces, nu raspunsul imediat al anumitor frustrari, asteptari neimpartasite si nesatisfacute etc. care pot declansa un comportament evitant.

• Job-ul poate ajunge mai important decat partenerul de viata atunci cand persoana in cauza nu se mai regaseste in relatia de cuplu, cand satisfactiile personale intra intr-un con de umbra si are nevoie de mai mult. Unii dintre noi simtim nevoia de a fi admirati, apreciati, valorizati! Se poate intampla ca acestia sa resimta o acuta nevoie de recunoastere sociala, profesionala ca rezultat al unei imagini de sine nesatisfacatoare si o stima de sine scazuta. In astfel de cazuri se poate intampla ca atentia si recunoastere ce vine din partea celuilalt (partenerului de cuplu) sa nu fie suficienta, sa resimta nevoia de mai mult: „Tu spui asa pentru ca ma iubesti!”. O astfel de persoana va avea nevoie de realizari si de recunoasterea colegilor, sefilor sai. Se poate intampla ca acest lucru (job-ul devine mai important decat partenerul de viata) sa fie doar o impresie, o supozitie nefondata, nascuta din resimtirea unei lipse de atentie din partea celuilalt. Astfel in timp ce unul dintre parteneri are viata atat intima cat si una socio-profesionala, celalalt (pentru care viata socio-profesionala nu ii aduce satisfactii sau nu exista) se poate simti dezavantajat, lasat deoparte, neglijat. El ajunge sa-i reproseze celuilalt acest lucru nascand conflicte, neintelegeri etc.

• Ideal si de dorit este sa va canalizati fortele astfel incat monotonia sa nu se instaleze comod intre voi. Cu cat interveniti din timp, cu atat va cresteti sansela si va usurati „eforturile” de a va mentine relatia vie.
Comunicarea intr-un cuplu nu dispare cu adevarat, isi schimba doar registrul, iar cei doi ajung la concluzia ca vorbesc limbi straine, ca nu mai reusesc sa fie intelesi sau sa inteleaga ce se intampla sau ceea ce vrea celalalt sa comunice.
Una dintre conditiile unei bune comunicari este ascultarea. Prin urmare, inainte de a ne intreba daca stim sa comunicam, este indicat sa ne intrebam daca stim cu adevarat sa il ascultam pe cel din fata noastra. Cati dintre voi chiar il ascultati cu atentie si activ pe celalalt?!

Gelozia în ochii celorlalţi

Standard

In primele stadii ale relatiei de cuplu, gelozia este adesea considerata, mai degraba confundata cu dovezile de iubire. Ea devine echivalentul aprecierii si unicitatii tale in sufletul lui. Chiar incurajezi scenele de gelozie pentru a-ti confirma dragostea. Iti asumi un rol asupra caruia crezi ca detii controlul. Subtil se furiseaza momente in care orice intarziere de cinci minute declanseaza un indelung interogatoriu. Si deodata te invaluie confuzia. Apar intrebari: “Ma iubeste sau este dependent de mine?”, “Gresesc cu ceva sau isi proiecteaza propriile temeri?” Insa problema nu se afla la tine, nici macar la nivelul cuplului, ci numai la el. Caci esenta geloziei o reprezinta teama, nicidecum iubirea. Frica de a nu te pierde. Groaza de a nu ramane singur. Teama de a nu-ti gasi iubirea in alta parte.

Victima geloziei
Descoperi ca lumea ta interioara sufera transformari. Te cuprind stari de neputinta. Constati ca cu cat iti justifici mai mult ceea ce faci, cu scopul de a detensiona gelozia imaginara, cu atat devine mai suspicios. “Aha, inseamna ca intradevar imi ascunzi ceva”, mocneste el. Te simti profund devalorizata ca nu are incredere in tine. Mesajele primite de la partenerul gelos devin disonante, de apropiere si respingere. Te iubeste pasional, ca in clipa imediata sa te urasca cu aceeasi putere. Iti cere ajutorul, insa tu esti cea care are nevoie de ajutor mai mult ca oricand. Cauti sa evadezi din colivia care-si micsoreaza dimensiunile inainte de a te sufoca.
 
Cand gelozia este justificata
Rivalul este real. Intradevar ai o relatie ascunsa. Vinovatia este sentimentul care te macina. Stii ca trebuie sa faci o alegere. Unul dintre ei va suferi si tu nu vrei asta. Beneficiile ambelor relatii (sexuale, afective, spirituale, materiale) atarna greu. Dureroase pot deveni pierderile daca vei continua asa. Prin urmare, fluxul iubirii va fi perturbat pana vei decide catre cine sa curga.
 
Ce traieste copilul?
Comportamentul parintilor influenteaza dezvoltarea psihologica a copilului. Presiunea exercitata asupra lui de ambii parinti este uriasa, mult peste mecanismele interne de autoaparare. Este fortat sa intre intr-un joc al adultilor in care nu cunoaste regulile. Fiecare cauta sa-l atraga ca aliat, cand de fapt el nu doreste decat liniste. Trist este ca la nivel inconstient va urma unul din modelele parentale. Ajuns adult sunt sanse mari sa devina o persoana geloasa ca tata sau sa se plaseze intr-un rol de supunere, prin care sa atraga un partener gelos, cum a vazut la mama.
 
Ce spun prietenii…
Inevitabil apare tendinta de etichetare. Si astfel, cei doi protagonisti devin calaul si victima. Gelosul risca sa fie rejectat din grupul comun de prieteni iar victima adesea compatimita. In timp, vaicarelile monopoliste din timpul discutiilor cu prietenii, face ca cercul de interactiune a victimei sa devina tot mai restrans. Scenariul se modifica cand calaul, persuasiv si credibil, joaca rolul victimei. Nu putine sunt cazurile in care realitatea subiectiva a cuplului este perceputa distorsionat de apropiati.
 
Ce sa fac cand e gelos?
Identifica cauza geloziei. Cum a fost partenerul in relatiile anterioare, daca unul dintre parinti era gelos sau a fost activata in relatia cu tine.O persoana geloasa ascunde complexe de inferioritate. Reda-i increderea in sine evidentiind calitatile care compenseaza defectele.
Inlocuieste-i imaginile interne in care apari tu alaturi de rivalul imaginar, cu momente de dragoste si loialitate petrecute impreuna.
Descrie intr-o scrisoare ce simti cand este gelos si sugereaza-i sa procedeze la fel inainte de a va confrunta.
Notati impreuna toate argumentele si apoi contra-argumentele care sustin gelozia.
 
Text: Psiholog Cristian Grigore
Psihoterapeut, specialist NLP
Spitalul Clinic de Psihiatrie “Socola”, Iasi
Publicat in revista Tonica