Arhive pe etichete: terapie

Poveşti terapeutice (3)

Standard

Un profesor a dat fiecarui student, ca tema pentru lectia de saptamana viitoare, sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea, sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau, si care, considerau ei, au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca. din zi in zi, cutia devenea din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea, la inceput de saptamana, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa , la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului erau inscrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai puteau face fata sarcinii lor.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia, pe care a incercat sa le-o explice profesorul (cand s-au revazut dupa o saptamana) si anume: acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem inauntrul nostru ura, invidie, raceala fata de alte persoane etc. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este o favoare pe care o facem celeilalte persoane. In realitate insa, aceasta este cea mai mare favoare pe care ne-o facem noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt … si ce ai de gand sa faci cu ele?

Anunțuri

Poveşti terapeutice (2)

Standard

Se povesteste ca odata, demult, traia retras in muntii din China un maestru. Era vesel tot timpul, le zambea tuturor celor care ii ieseau in cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind sa afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a intrebat intr-o zi:
– Maestre, de unde acest zambet continuu pe chipul tau?
– De la clopoteii de vant, raspunse maestrul.
– Cum asa?
– De fiecare data cand suna clopoteii de argint de la poarta mea, ma cuprinde o bucurie fara margini! Inseamna ca vine cineva… Si sosirea cuiva, fie si doar a vantului, ma umple de fiecare data de fericire…

Gandind ca ar avea in ei ceva magic, intr-o noapte elevul hotari sa fure clopoteii. Ii duse in casa lui, ii aseza la poarta si astepta ca miracolul sa se produca. Dar nu simti nimic cand acestia sunara…

Ba mai mult, dupa o saptamana sunetul clopoteilor incepu sa il enerveze din cale afara! Cand totul deveni insuportabil, cuprins de remuscari, se duse inapoi la maestrul sau sa-i inapoieze clopoteii.

Isi ceru de nenumarate ori iertare, si cand fu sigur ca maestrul l-a iertat, ii puse intrebarea care il framanta:
– De ce la mine nu se intampla nimic atunci cand suna clopoteii? De ce nu apare bucuria pe care o vad la tine?
– Dragul meu, ii raspunse maestrul, unde ai asezat tu clopteii?
– La poarta casei mele, maestre!
– Ei, vezi? Trebuia sa-i asezi la poarta sufletului tau…

Poveşti terapeutice (1)

Standard

”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa. De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud. Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip. Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea. El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”
“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”
“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”
“Si asta te intristeaza?”
“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”
“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”
“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.
“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”
“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”
“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu. In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.

Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai. Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.” Paulo Coelho

Cum comunicăm cu un copil autist

Standard

La copiii autisti limbajul este mult intarziat si rareori are functia de comunicare. Statisticile arata ca 50% dintre cei cu autism nu au limbaj verbal, iar cei care totusi vorbesc, sunt caracterizati printr-un sever deficit verbal (dificultati de a intelege vorbirea, de perceptie si emitere a acesteia, inversari de pronume,etc). Atunci cand copiii autisti vorbesc, emiterea cuvintelor este neclara, imprecisa. Anumite fraze sau cuvinte preferate insa pot fi pronuntate corect. Exprimarea si intonatia sunt deseori nepotrivite, la fel si modul de utilizare a volumului vocii. Desi au sansa de a utiliza limbajul in mod spontan, totusi nu reusesc sa dezvolte un sistem de comunicare. In ciuda abilitatii de a reda identic vorbirea altora, copiii autisti foarte rar folosesc vorbirea cu scop de comunicare. Inainte de a folosi cuvintele, copilul trebuie invatat cai de comunicare cu ajutorul carora sa se poata exprima.

Comunicarea prin imagini poate fi un prim pas catre forme mai complexe de comunicare si poate fi un mijloc, pentru copilul autist, de a-si exprima dorintele intr-un mod accesibil lui. Astfel, copilul este invatat sa ofere imaginea obiectului dorit unui partener de comunicare in schimbul acelui obiect. Invatarea comunicarii prin imagini are efecte puternice asupra comportamentului copilului. Copilul se face astfel inteles si devine mai putin agresiv si mai mult comunicativ. Sunt necesare: o placa de comunicare si simboluri de comunicare. Primele simboluri care vor fi introduse trebuie sa fie legate de preferintele alimentare sau de jucariile preferate. In prima faza, obiectul indragit este prezentat copilului, iar imaginea lui este asezata pe masa intre el si obiectul respectiv. Copilul va primi obiectul dorit atunci cand va inmana imaginea acestuia adultului. Apoi este lasat sa simta bucuria obtinerii lui, dupa care se va repeta actiunea. Se vor folosi si cate 2 obiecte si imaginile acestora, iar copilul sa aleaga dintre ele. In faza urmatoare e indicat ca sa se mareasca distanta dintre copil si obiectul preferat. Pe masura ce copilul incepe sa inteleaga cum trebuie sa procedeze pentru a obtine ceea ce el vrea, vom folosi placa de comunicare pe care vom pune (de la stanga la dreapta):
• imaginea copilului,
• “a vrea”
• si il invatam pe copil sa adauge imaginea cu obiectul dorit.
Acum il invatam sa formeze propozitii. Astfel se ajunge la o comunicare prin imagini. Copilul va ajunge sa ceara obiecte pe care nu le are prin preajma, dar a caror imagine o cunoaste. Adesea cand copilul incepe sa foloseasca imaginile, pe care adultul i le-a numit, va incepe si sa vocalizeze.

Mijloacele folosite pentru realizarea unei comunicari totale:
• gesturi
• a arata cu degetele
• a face zgomote
• a emite sunete
• contactul fizic
• cuvintele
• mimica
• desene
• poze
• pictograme
• exprimarea copilului prin desene sau pictograme

 

Terapia prin muzică

Standard

Un articol de prof. Dulcica Florea si Corina Redis

“Muzica este o lege morala. Ea da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos .” (Platon)

Se cunoaste puterea vindecatoare a sunetelor inca de pe vremea lui Pitagora. Se stia mai bine ca in zilele noastre ca orice boala provine din modul de a gandi si a intelege natura si locul omului in armonia naturii. Pitagora numea vindecarea cu ajutorul sunetelor – purificare.El a conceput remedii atat pentru minte cat si pentru trup. Cu ajutorul unor instrumente adaptate de el, compunea o muzica speciala care diminua “pasiunule inferioare”.
Sunetele calde si armonioase ne pot induce stari benefice menite sa imbunatateasca starea de sanatate si calm si chiar ne pot face rezistenti la stresul zilnic. In scolile din Grecia Antica si Egipt se credea ca stiinta sunetelor si cea a vindecarii erau sacre iar cunoasterea lor era rezervata numai initiatilor.

Muzica (sunetele) poate actiona direct asupra starii generale psihice si mentale, deci – implicit – asupra sistemului imunitar . Muzica este o modalitate de a patrunde in nucleul fiecarei celule, de a o face sa vibreze la unison cu armonia intregului. Orice sunet care exista in jurul nostru ne afecteaza mintea si trupul pe multiple niveluri.
Sunetul are o importanta mai mica sau mai mare in viata de zi cu zi, incepand de la sunetul care ne trezeste dimineata, la muzica ascultata in mijloacele de transport, la muzica din magazine, sunetul telefonului si multe altele, ne influenteaza stare de spirit, viata si sanatatea.

Corpul nostru poate fi considerat un instrument de autovindecare, caci in mod esential el tinde catre starea lui optima. Fiecare celula din corpul nostru este un rezonator de sunete si are un ritm specific propriu. Fiecare organ are ciclurile sale de viata, pulsul propriu, nota lui muzicala.
Asa cum fiecare persoana are propriul ei sunet fundamental, tot astfel fiecare tip de sunet produce un anumit efect asupra ascultatorului, care poate sa difere in functie de momentul in care este ascultat. De aceea, pentru a putea folosi cu adevarat puterea vindecatoare a sunetelor, este necesar sa devenim mult mai constienti de nevoile profunde ale sufletului si corpului nostru, de modul in care suntem afectati de lucrurile din afara noastra. Celulele sanatoase devin mai vibrante si mai radiante atunci cand sunt expuse sunetelor muzicii.
Sunetele ne pot “ transporta” din starea beta a creierului (specifica starii de veghe), in starea alfa (specifica starii de meditatie si relaxarii), fara sa adormim. La nivel fizic sunetele afecteaza presiunea sanguina, pulsul, circulatia, functionarea creierului si metabolismul.

Scopul terapiei prin muzica este acela de a reduce stresul psiho-fiziologic, durerea, starile psihice negative. Este desigur foarte simplu pentru fiecare din noi sa practicam o asemenea terapie. Putem sa renuntam de exemplu intr-o anumita situatie la a lua un analgezic in favoarea ascultarii muzicii care ne place. Totusi, trebuie sa avem in vedere ca preferintele noastre sa fie in acord cu energia reala pe care sunetele respective o poarta in mod obiectiv. Sunetele pe care terapeutii acestui domeniu le folosesc sunt in general sunete pure ale caror efecte au fost studiate experimental.

Sedinta de muzicoterapie se compune din audierea unei sau mai multor melodii, fraze muzicale sau anumitor sunete care se repeta in asa fel incat vibratiile lor sa fie mai tot timpul constante.
Muzicoterapia are mai multe subcategorii :
-meloterapia – terapia care are la baza o melodie,
-sonoterapia – foloseste sunete speciale,
-vocaloterapia – foloseste sunetele emise vocal.

In functie de personalitatea, de afectiunile, si de obiectivele pacientilor, terapeutul poate alege una din cele doua forme ale terapiei:
-activa- care consta in practicarea unui instrument, compunerea de melodii, executarea de miscari ritmice pe sunetele muzicii si favorizeaza in special exprimarea sinelui;
-pasiva- ascultarea muzicii poate stimula energia creativa si contribuie la cresterea capacitatii de concentrare si a memoriei. Muzica scoate la iveala emotii, uneori uitate sau ascunse cu mult timp in urma.

In terapia prin muzica sunetele si ritmul devin instrumente cu ajutorul carora se dezvolta creativitatea, se intra in contact cu sinele si se trateaza diverse probleme de sanatate ( anxietate, durere cronica, hipertensiune, dificultati de invatare etc.).
Datorita efectului sau asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important care ajuta la relaxare si la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personala, muzica contribuie la cresterea capacitatilor cognitive (atentie , memorie), psihomotorii (agilitate , coordonare, mobilitate ) si socioafective.

In alta ordine de idei, o serie de oameni de stiinta japonezi condusi de dr. Masaru Emoto (mai multe informatii pe site-ul oficial al lui Masaru Emoto) au demonstrat modul in care cuvintele si muzica afecteaza structura moleculara a apei (este demonstrat faptul ca apa reprezinta aproximativ 60-70% din corpul uman): apa a fost expusa diferitor agenti dupa care a fost congelata si s-au fotografiat cristalele formate.

In fine, iata cateva sfaturi practice pentru cei care doresc sa profite de puterea miraculoasa a meloterapiei:

* pentru a scapa de stress, faceti o „baie de sunet” de 20 de minute: audiati un CD cu o muzica de natura sa va relaxeze (puteti alege din recomandarile noastre dintr-un articol precedent aici) in timp ce stati intinsi pe o canapea sau pe podea, in apropierea boxelor. Pentru a va concentra mai bine si a evita factorii de natura sa va distraga atentia, puteti opta pentru varianta castilor.

* alegeti auditii cu un tempo asezat, cu ritm mai lent decat ritmul inimii (aprox. 72 batai pe minut) si pe cat posibil construite pe principiul ciclic, repetitiv (de exemplu sonate care repeta si prelucreaza tema, rondo-uri etc).

* pe masura ce va lasati purtati de muzica, incercati sa constientizati efectul de relaxare si destresare. Concentrati-va pe respiratie: respirati profund si ritmic, inchideti ochii si incercati sa eliminati orice gand, in timp ce analizati muzica pe care o ascultati si sentimentele pe care vi le induce.

* daca aveti nevoie de un stimul mai degraba decat de relaxare, optati pentru un ritm mai vioi.

* cand sunteti agitat sau nervos, alegeti o piesa care va este familiara: ceva ce va aminteste de copilarie sau tinerete – familiaritatea induce o starea de calm de cele mai multe ori.

* ascultati muzica in timp ce va plimbati sau cand mergeti la serviciu, sincronizandu-va respiratia cu bataile muzicii, profitand atat de miscare, cat si de muzica si de peisaj.

* puteti scapa de stress si ascultand sunete din natura: sunete dintr-o padure sau valurile marii, preferabil veritabile. Daca nu aveti aceasta sansa, puteti sa va procurati inregistrari.

Sursa articolului AICI